REVOLUŢIA GENERALULUI GUŞA

 

Ziarul, 21 decembrie 2004

 

NORII DE CIANURĂ

 

Lt. col. Dumitru Prichici, ofiţer tehnic operativ în DSS, trecut în rezervă în 1987, avea o obsesie. Ştia că va urma o vânătoare de vrăjitoare şi îi era teamă că vor fi atacate unităţile tehnice. Acolo se afla aparatura performanţă, absolut necesară sistemului de siguranţa naţională. Dacă ar fi fost distrusă, ţara ar fi fost „deschisă” oricărei operaţiuni străine. În plus, s-ar fi putut întâmpla o tragedie. „În depozitele de la Tonola, se afla o cantitate substanţială de cianură, care se utiliza în timpul procesului de producţie a circuitelor imprimate aurite, în băile de aurire. Dacă ar fi fost incendiate aceste stocuri, norii de cianură ar fi ucis orice fiinţă vie întâlnită în cale. Imposibil de apreciat câţi morţi ar fi fost”, scrie Dumitru Prichici în cartea să „Condamnaţi la tăcere”. Ei bine, acest lucru era să se întâmple, pentru că strategia ocultă prevedea lupte între unităţile MApN şi cele ale DSS. Există un astfel de scenariu conceput de fanatici activişti PCR, inclus şi în strategia loviturii de stat, ceea ce ar fi dus la un război civil. Pe 22 decembrie, la prânz, lt. col. Prichici îl caută pe Iulian Vlad la C.C. ca să-i comunice temerile sale.

 

ORDINELE GENERALULUI IULIAN VLAD

 

Se cuvine să subliniem că generalul Iulian Vlad dăduse ordin ca oamenii săi să depună armele la rastel şi să rămână consemnaţi în unităţi de pe data de 22 decembrie, la ora 7 dimineaţa. Deci, înainte de fugă cuplului prezidenţial. Găsindu-l în C.C., Dumitru Prichici îl roagă să dea telefon la generalul Tencu, de la „T”, pentru a-i ordona să trimită oamenii acasă, această unitate fiind cea mai apropiată de C.C., pentru a nu putea fi acuzaţi vreodată că au tras. Gen. Iulian Vlad a fost de acord şi l-a sunat pe generalul Tencu, căruia i-a ordonat: „În numele poporului, ordon: depuneţi armamentul la rastele şi trimiteţi oamenii acasă, mai puţin cei ce vor asigura paza sediului unităţii.”

S-a auzit în microreceptorul telefonului, ţinut la distanţă pentru a auzi toţi cei de faţă, circa zece revoluţionari: „Am înţeles, depunem armamentul şi trimitem oamenii acasă.” După care gen. Vlad a adăugat:„Vine lt. col. Prichici şi controlează cum s-a executat ordinul.” Apoi a dat încă două ordine. I-a ordonat generalului Rus de la aviaţia militară să oprească plecarea oricărei persoane care ar fi trebuit să fie judecată, mai ales a celor doi fugari. Al treilea telefon a fost dat comandantului de la penitenciare pentru eliberarea deţinuţilor politici. „Nu vă pot spune de câte ori i-a fost întreruptă legătura telefonică în timpul comunicării ordinelor”, îşi aminteşte Dumitru Prichici. Generalul Stănciulescu îşi începuse deja misiunea.

 

„PUNEŢI TANCURILE PE TONOLA!”

 

Ducându-se să vadă cum se execută ordinul generalului Vlad, Prichici îşi dă seama că cei care păzeau sediile puteau fi expuşi unor atacuri, nefiind îmbrăcaţi în uniforme de soldaţi sau gradaţi MApN. Era nevoie urgentă de cel puţin un pluton de militari înarmaţi recunoscuţi ca oficiali şi de drept răspunzători de ce se va întâmpla cu aceste sedii ale DSS-ului. Dumitru Prichici a plecat în căutarea unor factori de decizie care să dea un astfel de ordin, nereuşind să mai ajungă la Iulian Vlad. Deja circula „vestea” că securiştii trag din toate poziţiile şi vor să-l readucă pe Ceauşescu la putere. Col. Victor Dobrinescu, de la sediul USD, cu greu făcea faţa mulţimii care intrase în curtea unităţii prin escaladarea gardurilor, iar la „Tonola”, unde erau butoaiele cu cianură, era ameninţată de cetăţeni care încercau să intre în sediul unităţii. Dumitru Prichici a primit o carte de vizită care îl recomandă ca specialist în calculatoare, pentru a nu risca să fie arestat sau împuşcat ca terorist. A luat legătura cu cei de la USLA, cerându-le ajutor, dar şi ei erau vânaţi. În plus, li se spusese că pe aeroportul Otopeni soseau elicoptere care desantau comandouri să aşteptau să fie solicitaţi, ei fiind singurii antrenaţi pentru luptă antiteroristă. Ajuns la Televiziune, la gen. Tudor, Dumitru Prichici afla cu stupoare că acesta trimisese două tancuri să distrugă unităţile din Tonola, CTOT -ul şi din Paciurea, unde avea sediul USLA. Obţine ordin să nu fie atacate.

 

ASALTUL SOVIETICILOR

 

Ajunge, în sfârşit, la gen. Militaru. Era în dată de 24 decembrie, când acesta fusese numit Ministru al Apărării. După un sfert de oră, a fost primit de ministru, căruia i-a raportat că, în interesul comun, trebuia preluat întregul DSS, material şi că efective, trebuia reluată munca de informaţii. Gen. Militaru a fost binevoitor şi a chemat un general la ordin. Noroc că acest general era Nicolae Popescu, şeful Comandamentului de Transmisiuni al Armatei, care evalua corect situaţia. De acum, Prichici era sigur că foştii colegi, adevăraţi profesionişti, nu mai erau în pericol de a fi invadaţi în clădiri, de grupuri răzleţe de aşa-zişi revoluţionari, în interesul distrugerii sediilor şi efectivelor acestui sector. Când a ieşit din biroul gen. Militaru, care se instalase în biroul lui Milea, lt. col. Prichici a avut parte de o întâlnire neaşteptată. A dat nas în nas cu un grup de înalţi ofiţeri sovietici, îmbrăcaţi militar, care tocmai ieşeau din lift. Prichici a rămas pironit locului, nevenindu-i să creadă şi doar glasul unui soldat l-a readus la realitate: „Dă-te la o parte, că trag!” De uimire, rămăsese pe mijlocul culoarului, blocând „asaltul” sovietic. A plecat de acolo privind lung în urmă.

 

ARESTAŢI-L PE GUŞĂ!

 

După cererea imperioasă a ofiţerilor Marelui Stat Major de a fi înlăturat gen. Militaru şi a „romboiștilor” săi, din ianuarie 1990, războiul radioelectronic a fost reluat, după cum reiese din cartea „Războiul magicienilor”, de col. dr. Emil Străinu. Dar nu a mai avut aceeaşi intensitate, fiind bruiat de specialiştii militari. Armata îl voia pe gen. Guşa în fruntea ei, motiv pentru care generalul a fost acuzat că voia să dea o lovitură de stat militară. Există informaţii că gen. Militaru era hotărât să preia frâiele pe 12 ianuarie. Nu a reuşit, deja toată Armata ştia ce se pregătise.

http://www.fundatiagusa.ro/index.php?id=509