UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE, Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate

 

ROMÂNIA, MEMBRU AL ALIANŢEI NORD-ATLANTICE

 

Lucrări prezentate în cadrul seminarului cu participare internaţională organizat de UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE, prin CENTRUL DE STUDII STRATEGICE DE APĂRARE ŞI SECURITATE, în colaborare cu AGENŢIA DE CERCETARE PENTRU TEHNICĂ ŞI TEHNOLOGII MILITARE

 

3-4 IUNIE 2004

 

EDITURA UNIVERSITĂŢII NAŢIONALE DE APĂRARE

Bucureşti, 2004

 

 

SPIONAJ ŞI CONTRASPIONAJ

Locotenent-colonel (r) Dumitru PRICHICI

 

Metode şi mijloace tehnice – operative utilizate pe plan mondial. Având în vedere imposibilitatea prezentării acestui vast domeniu de activitate, ce se confundă cu existenţa în timp a omului şi a preocupărilor lui, în trecut, în prezent şi în viitor, având la bază o caracteristică a firii omului, „curiozitatea”, dorinţa de a cunoaşte lumea în care trăieşte ca şi pe sine însuşi, pentru a decide pentru el şi pentru semenii lui în baza unei informaţii reale, iar în zilele noastre febra concurenţei în domeniul comercial, financiar, bancar, ştiinţific, militar, a botezat-o „spionaj”, fapt pentru care voi încerca să prezint succint câteva din aspectele menţionate în titlu şi unele aspecte privind legile scrise sau nescrise care guvernează acest domeniu de activitate, prezentându-vă cazuri reale sau imaginare.

Mă voi referi atât la spionaj, cât şi la contraspionaj, într-un mod mai puţin tehnicist, expunându-vă cauzele apariţiei, dezvoltarea şi efectele acestui domeniu de activitate asupra modului de viaţă a fiecăruia dintre noi, a întregii naţiuni.

Puţini autori ai unor romane poliţiste au descris aspecte din intimitatea acestui domeniu, fie că nu au avut acces la secretele profesionale, fie că au păstrat aceste secrete când au fost intervievaţi cu insistenţă de ziarişti români sau străini, aşa cum am fost şi eu întrebat cu insistenţă de reportera Jeana Gheorghiu despre o anumită componentă electronică dintr-un aparat pentru comunicaţii, considerată o invenţie de mare valoare înregistrată la secret cu zeci de ani în urmă, într-o ţară europeană.

Dacă în Legea 51/1991 se precizează, la art. 2, că siguranţa naţională se realizează prin cunoaşterea, prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor interne şi externe, este limpede că fiecare cetăţean român sau străin aflat pe teritoriul României îşi poate desfăşura activitatea de zi cu zi în linişte şi pace. Pentru îndeplinirea acestei misiuni importante şi discrete în acelaşi timp, de către instituţiile de stat abilitate, este necesară o pregătire morală, o dotare tehnică modernă şi o pregătire profesională deosebită, de aceşti factori depinzând siguranţa naţională, siguranţa publicului larg, desfăşurării în bune condiţii în totalitatea lor a activităţilor din sectorul de stat şi privat.

Metodele şi mijloacele tehnico-operative ofensive, de spionaj, pe plan mondial, se referă la obţinerea prin interceptările de toate tipurile; telefon, fax, telex, radio, prin reţeaua de alimentare cu energie electrică, din corespondenţa poştală diplomatică, prin căutarea micropuntelor şi a înscrisurilor cu cerneluri simpatice, prin mijloace şi metode de observare-supraveghere terestră, submarină şi din spaţiu, în timp ce metodele şi mijloacele tehnico-operative defensive, de contraspionaj, se referă la protecţia informaţiei, a celor ce deţin informaţiile, a depistării spionilor, a mijloacelor şi metodelor tehnice ofensive utilizate de aceştia.

Dacă înainte de 1989 erau secrete mijloacele tehnice folosite în spionaj şi contraspionaj, după această dată s-a constatat că şi piaţa românească este plină de asemenea mijloace tehnice, în domeniul înregistrărilor convorbirilor telefonice, radio şi televiziune cu circuit închis, comercializate, instalate şi utilizate fără restricţii, considerându-se secret doar obiectivul, metodele folosite, informaţiile obţinute, cine le solicită sau în ce scop sunt exploatate informaţiile.

Spionajul, în general, foloseşte metode adaptabile la obiectivul vizat pentru înfiltrarea sau racolarea unui salariat sau orice persoană cu drept de acces în spaţiul altei persoane fizice sau juridice care prezintă interes, în care urmează să-şi planteze propriile mijloace tehnice sau să folosească mijloacele existente în spaţiul obiectivului, cum ar fi în repartitoarele centralelor telefonice de instituţii, fixe sau mobile, reţele de calculatoare ale unor instituţii de stat de importanţă strategică etc.

Cu acest prilej, voi răspunde la o întrebare adesea pusă de ziarişti şi nu numai.

Poate fi ascultată, supravegheată, observată, prin orice mijloace tehnice de interceptare, o naţiune întreagă?

Răspunsul meu este DA, dar periodic, pe rând, în funcţie de interesele conducerii statului respectiv, începând cu toţi cei vizaţi pentru numiri în funcţii de conducere, toţi cei ce deţin secrete de stat sau toţi cei ce sunt certaţi cu legile în vigoare. Capacitatea centrelor de interceptare şi în special de stocare a datelor a crescut faţă de 1989 considerabil, dar şi infracţionalitatea a crescut foarte mult, fără frică, din motivele pe care le cunoaştem.

Adevărul este că cine nu are frică de Dumnezeu să-i fie frică de tehnica-operativă care nu iartă!

Mai ales dacă luăm în calcul şi posibilitatea de ascultare a interioarelor prin intermediul telefonului dotat cu un sistem „INFINIŢI”, inventat cu câteva decenii în urmă, care era uşor de instalat de o persoană intrusă ocazional sau permanent în acel loc, pentru a schimba o capsulă a microreceptorului telefonului din dormitorul său biroul unui demnitar spre exemplu, ce poate fi apoi înregistrat din orice punct din lume, de la mii de kilometri, printr-o simplă comandă de pornire a amplificatorului cu microfon, dată cu ajutorul unei „muzicuţe”care emite un semnal de 440 Hz.

Sunt convins că acest sistem a evoluat şi sub alt nume şi nu este exclus să fie inclus în lista serviciilor telefonice ale unor firme.

Un alt sistem de ascultare de la distanţă, fără a fi necesar să se intre în spaţiul obiectivului pentru a instala un emiţător, este sistemul bombardării ferestrelor obiectivului vizat cu un fascicul laser, care detectează vibraţiile geamului determinate de vocea umană din încăpere.

Cel mai simplu şi mai ieftin sistem de ascultare a convorbirilor telefonice, care nu necesită nici măcar sursă de alimentare şi se montează oriunde pe linia ce se doreşte a fi ascultată, este un microemiţător pe o frecvenţă din ultrascurte, cu o putere de propagare de câteva zeci de metri, ce poate fi ascultat şi înregistrat pe orice memorie într-un apartament vecin sau autoturismul personal parcat în zona de propagare, dar şi la distanţe mult mai mari prin retransmiterea semnalului.

Am dat câteva exemple de metode şi mijloace tehnico-operative ofensive pentru spionajul din mai multe domenii de activitate, încă utilizate, fără a face referire la metodele şi mijloacele folosite în trecut în acest domeniu indispensabil pentru orice societate. La dispoziţia omului stau în prezent sistemele sofisticate de supraveghere prin sateliţii artificiali de comunicaţii, la realizarea cărora au participat şi oamenii de ştiinţă români.

Adevărul că este „informaţia reprezintă cea mai scumpă marfă”, fapt ce a determinat apariţia unor structuri informativ – operative defensive, de contraspionaj, al căror scop este de a veghea asupra modului de păstrare şi utilizare sub un control strict în funcţie de valoarea reală a informaţiei.

Obţinerea, deţinerea, comunicarea, utilizarea şi stocarea informaţiilor impun respectarea regimului legal stabilit pentru fiecare categorie de informaţii şi nivelul de criptare (cifrare), astfel ca, în cazul penetrării uneia din situaţii, să fie asigurat secretul informaţiei.

Pentru aceste motive, unităţile de contraspionaj din România au în actuala situaţie din zona geopolitică în care ne aflăm şi în virtutea faptului că suntem membri ai NATO, obligaţia de a fi la înălţimea cerinţelor, pregătiţi moral, material şi profesional.

Catastrofele, orice origine ar avea, fac victime şi, de fiecare dată, lumea se întreabă, cum a fost posibil să nu fie informaţi de cei ce veghează la pupitrele centrelor de ascultare, de ce nu s-a ştiut că firma „Z” va transporta o substanţă explozivă care ar putea produce o catastrofă, aducând atingere siguranţei naţionale, şi poate nu cu bună ştiinţă, nu pentru a crea panică, nu pentru a lipsi economia românească de un anume obiectiv industrial strategic sau de un produs strategic pentru agricultură, ci pur şi simplu pentru că unii nu respectă art. 3, litera f din Legea 51/1991, iar alţii nu veghează la respectarea legii.

Dacă spionajul străin a căutat informaţii despre un sector de activitate românesc, pentru a-l distruge şi a-l scoate de pe piaţa mondială, a găsit un TEPRO Iaşi, iar contraspionajul românesc, deşi a fost la datorie de această dată, constatăm că informaţia nu prezenta interes şi pentru unii domni, lăsând să se producă un atentat la siguranţa naţională, soldat cu victime, dar posibil şi cu demiteri în serviciul de contraspionaj.

Greşeala, în acest caz deosebit de grav, aparţine, după părerea mea, conducerii întreprinderii, pentru că nu a apelat la protecţie, în baza art. 17 şi 18 din aceeaşi Lege 51/1991 şi a art. 5 şi 6 din Legea 14/1992, probabil din motive numai de directori cunoscute, sau de teama introducerii unor microfoane în birourile lor, fără a şti unde sunt ascunse şi când funcţionează.

O zicală din vremurile apuse, care circulă în rândul specialiştilor în contrainformaţii, spune: „mai repede găseşti un ac în carul cu fân, decât un microfon într-un obiectiv”. Zicala merită dezvoltată, ca subiect de discuţie pe tema costurilor acţiunilor şi aparaturii necesare depistării sistemelor de ascultare utilizate de spionaj în ultimele decenii.

Fiecare dispozitiv sau metodă de ascultare, supraveghere video şi audio, intrată în dotarea unor servicii de spionaj, determină şi apariţia antidotului, descoperirii şi anihilării acestora de către serviciile de contraspionaj, dar cu preţuri mult mai mari, cum ar fi, de exemplu, disproporţia dintre preţul unui microemiţător plantat pe o linie telefonică de cca. 50 USD, faţă de 15.000 USD preţul unui tester pentru liniile telefonice, cu osciloscop încorporat, la care se adaugă preţul de câteva sute de USD pentru o oră de căutare, depistarea şi extragerea emiţătorului, fie din aparatul telefonic, fie de pe circuitul de conectare a acestuia.

Protecţia împotriva ascultărilor convorbirilor interioare, telefonice sau prin radio, a creat o gamă largă de dispozitive mai mult sau mai puţin eficiente, dar în mod cert doar câteva cu adevărat sigure, printre acestea numărându-se grija celui care deţine informaţii secrete să le secretizeze, respectând legile şi regulamentele în vigoare.

În cazul discuţiilor secrete în interiorul unui birou, singura soluţie sigură de protecţie este utilizarea renumitei instalaţii fonice cu circuit închis, iar în cazul utilizării telefonului, faxului, telexului sau radio, dotarea acestora cu dispozitive de criptare sau secretizare a mesajelor, cu grad de secretizare cât mai ridicat.

Preţul unui astfel de dispozitiv de secretizare poate depăşi 5.000 USD pentru aparatul telefonic, pentru fax, telex sau emisiuni radio cca. 10.000 USD, iar preţul unui studio fonic transportabil cu 5 posturi, cca. 1000 USD.

În prezent, contraspionajul românesc trebuie să fie cu un pas înaintea spionajului, dar cercetarea, proiectarea şi producţia mijloacelor defensive lipseşte cu desăvârşire, după 1989, fiind dotaţi în cel mai bun caz de actualii prieteni, dar nu la nivelul cerinţelor actuale, când România a devenit poarta de intrare spre Occident a unor indivizi cu misiuni deloc paşnice. Acum, am văzut că SPP-ul este dotat, dar cu o floare nu se face primăvară, decât poate pentru anumite evenimente.

Preţul informaţiilor şi prevenirii dezastrelor, posibile să se producă cu premeditare sau fără, este mult prea mic faţă de preţul înlăturării urmărilor dezastrului, din acest motiv, consider eficientă doar eliminarea din faşă a oricărei tentative şi pedepsirea exemplară a celor ce au deţinut informaţii şi, din diverse motive, nu au stopat producerea atentatelor pe teritoriul României la timp, indiferent de ce natură ar fi ele şi cu ce urmări.

Timpul şi spaţiul pentru expunerea acestui domeniu de activitate fiind limitat, închei mulţumindu-vă pentru atenţie.